Yangtze, numit și Chang Jiang, este cel mai lung fluviu al Asiei și al treilea cel mai lung fluviu din lume. Guinness îi atribuie o lungime de aproximativ 6.380 km și îl recunoaște drept cel mai lung fluviu al cărui întreg sistem hidrografic se află într-o singură țară, China. Fluviul își are izvoarele în zona platoului Qinghai-Tibet și curge în principal de la vest la est, traversând China înainte de a se vărsa în Marea Chinei de Est. Spre deosebire de Nil sau Amazon, întregul său sistem hidrografic se află în interiorul granițelor unei singure țări.
Fluviul Yarlung Zangbo, cunoscut mai târziu sub numele de Brahmaputra după intrarea în India, deține recordul Guinness pentru cel mai înalt fluviu, dacă luăm ca reper altitudinea de la care își începe cursul continuu. Sursa sa se află la aproximativ 6.020 m deasupra nivelului mării, în apropierea ghețarului Angsi, în Tibet. Fluviul traversează Platoul Tibetan, apoi coboară spectaculos către India, unde poartă numele de Brahmaputra. Diferența enormă de altitudine dintre izvoare și regiunile joase pe care le traversează contribuie la caracterul spectaculos al sistemului său hidrografic.
Huang He, cunoscut în română drept Fluviul Galben, deține un record neobișnuit: Guinness îl clasifică drept „largest river to dry up”, adică cel mai mare fluviu care a ajuns să sece pe o porțiune importantă a cursului său. Fluviul are aproximativ 5.460 km, iar în anii 1997 și 1998 sectorul său inferior a rămas complet fără apă timp de peste 140 de zile în fiecare an. Fenomenul a fost asociat cu precipitațiile reduse, irigațiile intensive și necesarul de apă al populației și industriei. Recordul este, așadar, unul legat de uscarea cursului unui fluviu, nu de lungimea sau debitul său.
Marea Caspică, situată între Europa și Asia, este recunoscută de Guinness World Records drept cel mai mare lac din lume după suprafață, având aproximativ 371.000 km². Deși poartă denumirea de „mare”, din punct de vedere geografic și hidrologic este clasificată drept un lac endoreic, deoarece nu are o legătură naturală directă cu oceanele lumii. Marea Caspică este un corp de apă închis, înconjurat de cinci state: Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran și Azerbaidjan. Ea se întinde pe aproximativ 1.200 km de la nord la sud, iar lățimea sa variază considerabil în funcție de regiune. Suprafața sa este atât de mare încât depășește suprafața multor țări și este comparabilă cu suprafața unor state europene de dimensiuni medii. Caracterul său endoreic înseamnă că apa care ajunge în bazinul Caspicii nu se scurge în mod natural către un ocean. Principala sursă de apă este reprezentată de râurile care se varsă în ea, cel mai important fiind Volga, care furnizează o parte majoră din aportul de apă dulce. Apa se pierde în principal prin evaporare, ceea ce contribuie la salinitatea Mării Caspice. Din punct de vedere geologic, Marea Caspică este un rest al unor corpuri de apă mult mai extinse care au existat în trecut în regiunea dintre Europa și Asia. Izolarea sa de oceane a dus la dezvoltarea unor caracteristici biologice și ecologice distincte. Printre speciile asociate cu acest bazin se numără sturionii, importanți pentru producția de caviar, precum și foca caspică, singurul mamifer marin endemic al Mării Caspice. Dimensiunea Mării Caspice nu este însă complet constantă. Nivelul apei și, implicit, suprafața corpului de apă pot varia în timp în funcție de precipitații, debitul râurilor, evaporare și schimbările climatice. Din acest motiv, valoarea de aproximativ 371.000 km² trebuie privită ca o valoare de referință utilizată pentru caracterizarea geografică a recordului, nu ca o suprafață invariabilă. Un aspect interesant este faptul că statutul Mării Caspice a fost și este important nu doar din punct de vedere geografic, ci și politic și economic. Bazinul conține resurse importante de petrol și gaze naturale, iar poziția sa între Europa și Asia îi conferă o importanță strategică pentru statele riverane. Prin urmare, recordul Mării Caspice se referă la suprafață: ea este cel mai mare lac din lume, cu aproximativ 371.000 km². Denumirea de „mare” nu schimbă această clasificare geografică; caracterul său de bazin endoreic închis o diferențiază de mările și oceanele care au legătură directă cu sistemul oceanic mondial.
