Marea Barieră de Corali, situată în largul coastei de nord-est a Australiei, este recunoscută drept cel mai mare sistem de recife de corali din lume. Se întinde pe aproximativ 2.300 de kilometri, de-a lungul coastei statului Queensland, în Marea Coralilor. Datorită dimensiunilor sale extraordinare și numărului foarte mare de recife și insule pe care le cuprinde, reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase sisteme naturale de pe planeta noastră. Sistemul este alcătuit din aproximativ 3.000 de recife individuale și sute de insule, întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 344.400 km². Recifurile nu formează o singură structură continuă, ci constituie o rețea complexă de formațiuni coraligene separate prin canale, lagune și zone de mare deschisă. Marea Barieră de Corali s-a format în urma activității organismelor coraligene de-a lungul unor perioade geologice îndelungate. Coralii construiesc schelete de carbonat de calciu, iar acumularea acestor structuri, împreună cu procesele geologice și biologice, a dus la dezvoltarea vastului sistem de recife pe care îl vedem astăzi. Importanța sa nu se limitează însă la dimensiune. Marea Barieră de Corali găzduiește o biodiversitate marină extraordinară, oferind habitate pentru mii de specii de pești, moluște, corali, țestoase marine, rechini, raze și numeroase alte organisme. Ecosistemul are, de asemenea, o importanță economică și socială pentru comunitățile de coastă din Queensland, în special prin pescuit și turism. Sistemul coraligen este în același timp vulnerabil la schimbările mediului marin. Creșterea temperaturii apei poate provoca fenomenul de albire a coralilor, în urma căruia coralii își pierd organismele simbiotice și pot muri dacă stresul termic persistă. Din acest motiv, dimensiunea geografică a Marii Bariere de Corali nu trebuie confundată cu starea ecologică a ecosistemului: faptul că sistemul rămâne cel mai extins din lume nu înseamnă că toate recifele sale se află într-o stare neschimbată. Recordul este unul geografic și dimensional. Lungimea de aproximativ 2.300 km reprezintă extinderea generală a sistemului de recife de-a lungul coastei australiene și nu este o valoare care trebuie recalculată în fiecare an precum un record sportiv sau o temperatură meteorologică. Totuși, limitele exacte și caracteristicile sistemului pot fi reevaluate pe măsură ce cartografierea și cercetarea științifică se perfecționează. Prin amploarea sa, Marea Barieră de Corali reprezintă unul dintre cele mai importante sisteme de recife de corali de pe Terra. Recordul său se referă la dimensiunea totală a sistemului de recife, nu la faptul că fiecare recif individual este cel mai mare sau cel mai lung. Tocmai această rețea vastă de mii de formațiuni coraligene îi conferă statutul de cel mai mare sistem de recife de corali din lume.
Everest, situat în Himalaya, la granița dintre Nepal și China, este confirmat de Guinness ca fiind cel mai înalt munte de pe planetă, având o altitudine de 8848,86 metri conform măsurătorii oficiale efectuate în anul 2020. Altitudinea a fost stabilită prin tehnologie GPS și scanare geodezică de mare precizie. Recordul este stabil și valabil.
Groapa Marianelor, situată în vestul Oceanului Pacific, adăpostește Challenger Deep, cel mai adânc punct cunoscut al oceanelor. Adâncimea sa este estimată în prezent la aproximativ 10.935 de metri. Guinness World Records confirmă această valoare pe baza datelor obținute în urma unor expediții științifice cu submersibile și a analizelor hidrografice independente.
Sahara, situată în nordul Africii, este cel mai mare deșert cald din lume și unul dintre cele mai impresionante spații geografice ale planetei. Se întinde pe aproximativ 9,2 milioane de kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu cea a Statelor Unite ale Americii. Deșertul traversează o mare parte a Africii de Nord și se extinde pe teritoriile mai multor state, printre care Algeria, Egipt, Libia, Mali, Mauritania, Maroc, Niger, Ciad, Sudan și Tunisia. Sahara este caracterizată printr-un climat extrem de arid, cu precipitații foarte reduse și temperaturi care pot atinge valori foarte ridicate în timpul zilei. Deși imaginea clasică a Saharei este asociată cu întinderi de dune de nisip, acestea ocupă doar o parte a suprafeței deșertului. Peisajul saharian include, de asemenea, platouri stâncoase, câmpii pietroase, depresiuni, munți și regiuni acoperite cu pietriș. Din punct de vedere geografic, Sahara este recunoscută de Guinness World Records drept cel mai mare deșert cald din lume, cu o suprafață de aproximativ 9,2 milioane km². Este importantă distincția dintre „deșert cald” și „deșert în general”: Antarctica este considerată cel mai mare deșert al planetei, deoarece deșerturile sunt definite în principal prin cantitatea foarte redusă de precipitații, nu prin temperatură. Recordul Saharei este unul geografic, bazat pe delimitarea și suprafața estimată a regiunii deșertice. Prin urmare, nu este un record care să fie modificat sau verificat anual în funcție de temperaturi sau de condițiile meteorologice dintr-un anumit an. Suprafața exactă poate varia ușor în funcție de criteriile geografice folosite pentru delimitarea deșertului, motiv pentru care valoarea de aproximativ 9,2 milioane km² este mai potrivită decât o cifră exprimată cu precizie excesivă. Sahara are și o importanță deosebită pentru studiul climei, al geologiei și al istoriei umane. Deși astăzi este una dintre cele mai aride regiuni ale lumii, cercetările arată că în trecut Sahara a trecut prin perioade mult mai umede, când regiunea avea lacuri, râuri, vegetație bogată și populații umane. Aceste transformări demonstrează faptul că peisajele deșertice se pot modifica semnificativ pe scări de timp geologice și climatice.
