Vulcanul Kilauea a intrat in Cartea Recordurilor deoarece este unul dintre cei cinci vulcani care alcatuiesc insula din Hawaii din Statele Unite ale Americii. Activitate a inceput in data de 3 ianuarie 1983. Pana in 3 ianuarie 2013 Kilauea a acoperit 125.5 km² (48.46 mile) cu fluxuri de lava, a creat 202 hectare (499 acri) de noi terenuri si a izbucnit in jurul valorii de 4 km³ (0,96 mile) de lava.
Cea mai mare pierdere umana in urma unei eruptii vulcanice inscrisa in Cartea Recordurilor a fost inregistrata dupa ce vulcanul Tambora din Sumbawa, Indonezia a erupt din data de 5 pana in 10 aprilie 1815. Atunci s-a inregistrat moartea a 92.000 de persoane.
Oymyakon, o localitate din Republica Saha (Iakuția), în nord-estul Siberiei, Rusia, este recunoscută de Guinness World Records pentru una dintre cele mai remarcabile performanțe climatice de pe Terra. La 6 februarie 1933, temperatura a coborât aici până la -67,7 °C, valoare considerată de Guinness drept cea mai scăzută temperatură înregistrată într-o așezare permanent locuită. Temperatura de -67,7 °C ilustrează caracterul extrem al climatului din această regiune a Siberiei. Oymyakon se află într-o zonă continentală foarte îndepărtată de influența moderatoare a oceanelor. În timpul iernii, aerul rece se poate acumula în depresiunea în care este situată localitatea, iar perioadele lungi cu cer senin și vânt slab favorizează pierderea rapidă de căldură de la suprafața solului. Condițiile de iarnă din Oymyakon sunt atât de severe încât temperaturile extrem de scăzute fac parte din climatul obișnuit al regiunii, nu doar dintr-un eveniment meteorologic izolat. Iernile sunt foarte lungi, iar temperaturile pot rămâne pentru perioade îndelungate mult sub punctul de îngheț. În aceste condiții, activitățile cotidiene, transportul și infrastructura trebuie adaptate unui mediu în care frigul extrem poate reprezenta o problemă majoră. Este important să facem însă diferența între recordul localității Oymyakon și recordul absolut de frig al emisferei nordice sau al întregii planete. Cea mai scăzută temperatură măsurată oficial la suprafața Pământului este de -89,2 °C, înregistrată la stația Vostok din Antarctica, la 21 iulie 1983. Vostok este o stație de cercetare, nu o localitate permanent locuită în sensul în care este Oymyakon. Recordul Oymyakon este, prin urmare, interesant tocmai prin criteriul său specific: nu este vorba despre cel mai rece loc de pe Pământ în absolut, ci despre o temperatură extrem de scăzută înregistrată într-o comunitate umană permanent locuită. Valoarea de -67,7 °C, măsurată în 1933, rămâne reperul Guinness pentru această categorie.
Peștera Son Đoong, situată în Parcul Național Phong Nha–Kẻ Bàng din provincia Quảng Bình, Vietnam, este recunoscută de Guinness World Records drept cea mai mare peșteră din lume după volumul pasajului principal. Volumul său este estimat la peste 38,5 milioane de metri cubi, dimensiune care îi conferă un loc unic printre marile formațiuni carstice cunoscute ale planetei. Son Đoong este o peșteră de proporții extraordinare. Pasajul principal are aproximativ 9 kilometri lungime, iar în anumite sectoare atinge dimensiuni impresionante, cu galerii care pot ajunge la aproximativ 200 de metri înălțime și 150 de metri lățime. Aceste dimensiuni sunt atât de mari încât, în interiorul peșterii, există spații capabile să adăpostească formațiuni de vegetație și chiar un microclimat propriu. Peștera face parte din vastul sistem carstic al regiunii Phong Nha–Kẻ Bàng, una dintre cele mai importante zone de peșteri și formațiuni calcaroase din Asia de Sud-Est. Ea s-a format prin procese de eroziune și dizolvare a calcarului desfășurate pe perioade geologice foarte lungi, iar râul subteran care traversează peștera a contribuit la dezvoltarea și modelarea galeriilor. Son Đoong a devenit cunoscută la nivel internațional după ce a fost explorată și cartografiată de o echipă de speologi britanici. Peștera fusese descoperită de localnicul Hồ Khanh în 1990, însă accesul și explorarea sistematică au fost realizate ulterior. Expedițiile speologice au permis cercetătorilor să documenteze dimensiunile extraordinare ale sistemului subteran și să realizeze măsurători detaliate. Unul dintre cele mai spectaculoase elemente ale Son Đoong este faptul că anumite prăbușiri ale plafonului au permis pătrunderea luminii naturale în interior. În aceste zone s-au dezvoltat adevărate ecosisteme subterane, cu vegetație adaptată condițiilor locale. Astfel, Son Đoong nu este doar o galerie subterană de dimensiuni enorme, ci un mediu complex în care apa, roca, lumina și organismele vii interacționează. Recordul Guinness trebuie interpretat prin urmare în raport cu criteriul volumului. Afirmația că Son Đoong este „cea mai mare peșteră din lume” este corectă atunci când se precizează că este vorba despre volumul pasajului principal. Alte peșteri pot deține recorduri pentru alte caracteristici, precum lungimea totală a sistemului de galerii, adâncimea sau dimensiunea anumitor încăperi. Prin dimensiunile sale, Son Đoong reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase exemple de relief carstic de pe Terra. Recordul său nu se bazează pe o măsurătoare anuală, ci pe cartografierea și evaluarea dimensiunilor sistemului subteran. Pe măsură ce noi peșteri sunt descoperite și explorate, recordurile speologice pot fi reevaluate, însă Son Đoong rămâne un reper major în studiul peșterilor de mari dimensiuni.
